Unix România

De la LinuxIso

Istoria sistemelor Unix în România

Istoria sistemelor Unix în România poate fi împărţită în următoarele faze:

1980 - 1990 Faza samizdat
Existau cunoştinţe teoretice despre Unix (în special legate de limbajul C) şi o cantitate minimă de surse şi documentaţii de Unix-V7, de exemplu la ITC (L.G. Ionescu) distribuite în regim de samizdat.

1992 - 1996 Faza academică
Programul Free Unix for Romania (condus de Marius Hâncu si apoi de Teodor Lungu) început în anul 1992, a dus la constituirea primei generaţii de utilizatori de Linux la noi în ţară. Programul a constat în contribuţii ale unor donatori români stabiliţi în străinătate, o donaţie a Fundaţiei Soros pentru achiziţionarea de carti care au ajuns la numeroşi beneficiari. Acest program s-a desfăşurat în paralel cu dezvoltarea primelor proiecte de reţele metropolitane şi naţionale conectate la Internet, adică roedu.net (condus de Nini Popovici) şi RNC (condus de Eugenie Stăicuţ).

   * Prezentare facută de Marius Hâncu, la Rose '1993 si un interviu acordat revistei Open pe aceeasi tema.
   * Programul conferinţei ROSE-1995 si o descriere post factum a desfăşurării conferinţei.
   * Programul conferinţei ROSE-1996 

Acest prim val a avut loc la nivelul structurilor existente, adică în facultăţile de profil din Politehnică (fac. de electronică, prof. Bodea; fac. de automatică/calculatoare, prof. Irina Atanasiu, Nini Popovici), institutele de cercetări (IIRUC, ICI), a unor organizaţii non-profit (cum ar fi GURU, condus de Alexandru Rotaru) şi comerciale sau a unor persoane private (cercetători, studenţi, hobişti) conectate într-un fel sau altul la aceste structuri. Primul val s-a manifestat prin mijloace specific academice: acţiuni educaţionale mai mult pe bază de voluntariat, prezenţa unor personalităţi academice locale sau internaţionale, conferinţe cu caracter primalmente academic (conferinţele ROSE).

Această perioadă este descrisă de A. Rotaru într-o scurtă istorie a începuturilor Internet în România

Rezultatul acestor manifestări a fost apariţia unui număr de administratori de sistem, programatori şi utilizatori de Linux, care vor face posibilă, printre altele, expansiunea reţelei Internet în România.

Dar vremurile s-au schimbat şi conferinţa ROSE nu s-a mai putut organiza în 1997. O referinţă nostalgică la acele timpuri se găseşte în acest editorial.

1997 - 2002 Faza comercială
Înainte de 1989 nu exista un sector comercial de calculatoare de consum în România, ci doar un sector academic/instituţional, adică o reţea de servicii în centrul căreia se aflau Fabrica de Calculatoare, IIRUC, ICI, ITC, FEPER, ICPE şi reţelele naţionale de centre de calcul şi suport tehnic ale IIRUC şi ICI.

Piaţa de software şi servicii informatice s-a constituit progresiv până în 1996--1997. Acestei pieţe nu i-au lipsit atât ofertanţii cât clienţii, care la început au fost aceleaşi organizaţii `centrale' şi care au fost alimentate la început de companii fondate de foşti angajaţi ai lor. Prin '96 a început expansiunea serviciilor de IT, mai întâi cu vânzări de clone PC, apoi şi cu servicii Internet comerciale. În această perioadă, modalitatea de manifestare socială cea mai răspândită a constat în târguri şi expoziţii de calculatoare, gen CERF.

Iniţial, expansiunea pieţei de consum de produse informatice s-a axat pe sisteme Windows, dar în scurt timp a început să crească un sector al pieţei bazat pe Linux, reflectând expansiunea deosebită a acestui sistem de operare pe piaţa mondială. Distribuţia de RedHat Linux de către revista Chip şi mai recent prevalenţa importantă a calculatoarelor cu Linux preinstalat în magazine cum sunt Metro şi Carrefour sunt exemple care se încadrează în acest proces.

Cele mai notabile întâlniri profesionale din această perioadă [cunoscute de noi] au fost manifestările de la Ilieni, Baile Felix şi Sf. Gheorghe.