Istoria Linux
De la LinuxIso
versiunea 2.2.0
Autor: Ragib Hasan
Catedra de Informatica
Universitatea din Illinois de la Urbana-Champaign
Cuprins |
Începuturi
Era 1991, şi războiul rece se apropia treptat de sfârşit. În domeniul computerelor, un mare viitor se contura, hardware-ul puternic împingea limitele computerelor dincolo de aşteptările tuturor.
Dar totuşi, ceva lipsea. Şi nu erau altceva decât sistemele de operare, unde un mare gol părea să fi apărut.
DOS era încă sistemul de operare suprem în marele imperiu al computerelor personale. Cumpărat de către Bill Gates de la un hacker din Seattle pentru 50.000 $, acesta s-a strecurat în fiecare colţ al lumii în urma unei strategii de marketing inteligente . Utilizatorii de computere nu aveau nici o altă opţiune. Sistemele Apple Mac care erau mai bune, dar cu preţuri astronomice, pe care nimeni nu şi le putea permite, au rămas un orizont îndepartat pentru milioanele de doritori.
Celelaltă tabără dedicată sistemelor de calcul era lumea Unix. Dar, Unix, în sine era mult mai scump. În marea goana după bani, furnizorii de Unix au pus un preţ destul de mare pentru a se asigura că utilizatorii mici de computere vor sta departe de el. Codul sursă al Unix, care era odată predat la universităţi din curtoazia Bell Labs, era acum păzit cu prudenţă, şi nu era publicat. Pentru a adăuga la frustrarea utilizatorilor de computere din întreaga lume, marii jucatori din piata de software nu au reuşit să ofere o soluţie eficientă la această problemă.
O soluţie părea să apară sub forma MINIX. Acesta a fost scris de la zero de Andrew S. Tanenbaum, un profesor olandez născut în Statele Unite care a dorit sa predea elevilor săi mecanismele interioare ale unui sistem de operare real. Acesta a fost proiectat pentru a rula pe microprocesoare Intel 8086, care au inundat piaţa mondială la acel moment.
Ca sistem de operare, MINIX nu a fost unul superb. Dar a avut avantajul de a avea codul sursă disponibil. Cei care au cumpărat cartea "Sisteme de operare: proiectare si implementare" de Tanenbaum puteau face rost de cele 12.000 de linii de cod, scrise în limbaj C şi de asamblare. Pentru prima dată, un programator aspirant sau un hacker puteau citi codurile sursa ale sistemului de operare. Un bun autor, Tanenbaum, a captivat minţile luminoase din ştiinţa computerelor, cu elaborarea şi discuţia libera despre arta de a crea un sistem de operare funcţional. Studenţii la Informatică de peste tot din lume au studiat atent cartea, citind codurile pentru a înţelege sistemul care ruleaza pe computerul lor. Şi unul dintre ei a fost Linus Torvalds.
Un nou copil la orizont
În 1991, Linus Benedict Torvalds era student în anul al doilea al Facultăţii de Informatică a Universităţii din Helsinki şi un hacker autodidact. Finlandezul de 21 de ani cu părul auriu si o vorba dulce iubea să se joace cu puterea computerelor şi să împingă sistemele la limita maximă. Dar tot ce lipsea era un sistem de operare, care să poată satisface nevoile profesioniştilor. MINIX era bun, dar totuşi el a fost pur şi simplu un sistem de operare pentru elevi, conceput ca un instrument de predare, mai degrabă decât pentru o industrie puternică.
La acel moment, programatorii din întreaga lume erau inspiraţi de proiectul GNU si de Richard Stallman, o mişcare de software ce oferă software gratuit şi de calitate. Onorat ca un erou în tărâmul de calcul, Stallman şi-a început cariera în faimosul Laborator de Inteligenţă Artificială de la MIT, şi în timpul anilor şaptezeci, a creat editorul Emacs. La începutul anilor optzeci, companiile de software comercial, au atras de partea lor programatorii straluciţi ai laboratorului de Inteligenţă Artificială, şi au negociat acorduri stricte de nedivulgare pentru de a proteja secretele lor. Dar Stallman avea o viziune diferită. Ideea lui a fost că spre deosebire de alte produse, software-ul trebuie să fie liber de restricţii împotriva copierii sau modificării în scopul de a face programele pentru calculator mai bune şi mai eficiente. Cu celebrul său manifest, din 1983, care a declarat inceputurile proiectului GNU, el a început o mişcare pentru a crea şi a distribui software care să transmită filozofia sa. De altfel, numele de GNU este un acronim recursiv care de fapt înseamnă "GNU Nu este Unix" - "GNU is Not Unix". Dar pentru a realiza acest vis, ca în cele din urmă să creeze un sistem de operare gratuit, avea nevoie la inceput sa creeze instrumentele necesare. Deci, începând din 1984, Stallman a început să scrie GNU C Compiler (GCC), un lucru uimitor pentru un programator individual. Cu legendara sa magie tehnică, el singur a surclasat întregul grup de programatori de la vânzătorii de software comercial în crearea GCC, considerat ca fiind unul dintre cele mai eficiente şi robuste compilatoare create vreodată.

Până în 1991, proiectul GNU, a creat o mulţime dintre instrumente. Mult aşteptatul GNU GCC, compilatorul C, era deja disponibil, dar nu era încă nu sistem de operare. Chiar şi MINIX a trebuit să fie licenţiat. Mai târziu, în aprilie 2000, Tanenbaum lansat Minix sub licenţa BSD. Munca a continuat la kernel-ul GNU HURD, dar nu se preconiza să apară decât în câţiva ani. Asta era o întârziere prea mare pentru Linus.
În 25 august 1991 ştirea istorica trimisă de către Linus către grupul de ştiri MINIX .....
De la: torvalds@klaava.Helsinki.FI (Linus Benedict Torvalds) Ştiri: comp.os.minix Subiect: Ce aţi dori să vedeţi mai mult în minix? Sumar: mic sondaj de opinie pentru noul meu sistem de operare Message-ID: <1991Aug25.205708.9541 @ klaava.Helsinki.FI> Data: 25 aug 91 20:57:08 GMT Organizaţie: Universitatea din Helsinki
Bună ziua tuturor celor ce folosesc minix -- Construiesc (gratuit) un sistem de operare (doar un hobby, nu va fi mare şi profesional ca gnu) pentru clone AT 386(486). Acest lucru mă preocupă începând din aprilie, şi începe să se contureze. Mi-ar place orice reacţie despre lucrurile pe care oamenii le plac/nu le plac în minix, caci sistemul meu de operare seamănă cu el cumva (aceeaşi structură fizică a sistemului de fişiere (din motive practice) printre altele). În prezent am portat bash (1.08) şi gcc (1.40), şi lucrurile par să meargă. Aceasta presupune că voi obţine ceva practic în câteva luni, si aş vrea sa ştiu ce caracteristici majoritatea dintre voi ar dori. Orice sugestii sunt binevenite, dar eu nu vă promit ca le voi pune în aplicare :-) Linus (torvalds@kruuna.helsinki.fi) PS. Da - este liber de orice cod minix, si are un fs multi-thread . Nu este portabil (foloseşte comutaţia de sarcina 386, etc), şi este, probabil, ca niciodată să nu susţină altceva în afară de hard disc-uri AT, cam asta e tot ce am :-(.
După cum reiese din ştire, Linus însuşi nu credea că ce va crea el va fi destul de mare pentru a schimba sitemele de calcul pentru totdeauna. Linux versiunea 0.01 a fost lansat la mijlocul lui septembrie 1991, şi a fost postat pe net. Entuziasmul s-a adunat în jurul acestui nou copil din cartier, şi codurile au fost descărcate, testate, îmbunătăţite şi au revenit la Linus. 0.02 a apărut pe 5 octombrie, împreună cu această faimoasă declaraţie a lui Linus:
De la: torvalds@klaava.Helsinki.FI (Linus Benedict Torvalds) Ştiri: comp.os.minix Subiect: Free minix-cum ar fi sursele kernel-ului de 386-AT Message-ID: <1991Oct5.054106.4647 @ klaava.Helsinki.FI> Data: 5 octombrie 91 05:41:06 GMT Organizaţie: Universitatea din Helsinki Vă e dor de zilele frumoase ale minix-1.1, când oamenii erau bărbaţi şi îşi scriau propriile drivere de dispozitiv? Nu aveţi un proiect frumos şi muriţi să puneţi mâna pe un sistem de operare pe care să încercaţi să-l modificaţi pentru nevoile voastre? Sunteţi de parere că este frustrant când totul funcţionează pe minix? Pierdeţi toată noptea pentru a obţine un amărât de program de lucru? Atunci, acest post ar putea fi doar pentru voi :-) După cum am menţionat cu o lună(?) în urmă, lucrez la o versiune gratuită a unui minix-lookalike pentru computerele AT-386. Aceasta în cele din urmă a ajuns la stadiul în care este chiar utilizabil (deşi ar putea să nu fie în funcţie de ce vrei tu), şi sunt dispus să pun la dispoziţie sursele pentru o distribuţie mai largă. Este doar versiunea 0.02 (+1 (foarte mică) deja întărită), dar am rulat cu succes bash/gcc/gnu-make/gnu-sed/compress etc în cadrul lui. Sursele pentru acest proiect de casă al meu pot fi găsite la nic.funet.fi (128.214.6.100) în directorul /pub/OS/Linux. Directorul conţine, de asemenea, unele fişiere README şi câteva binare ce rulează sub Linux (bash, update şi gcc, ce mai poti cere :-). Sursa completă a kernel-ului este oferită, pentru că nu am utilizat codul minix. Sursele librariilor bibliotecă sunt doar parţial libere, aşa că nu pot fi distribuite în prezent. Sistemul este capabil de a compila "aşa cum este" şi se stie că rulează. Heh. Sursele fişierelor binare (bash şi gcc) pot fi găsite în acelaşi loc în /pub/gnu.
Linux versiunea 0.03 a venit în câteva săptămâni. Până în decembrie a venit versiunea 0.10. Totuşi Linux nu era decât într-o formă scheletică. El avea numai suport pentru hard disk-uri AT, nu a avut nici un login (boota direct în bash). Versiunea 0.11 a fost mult mai bună cu suport pentru tastaturi în mai multe limbi, drivere pentru dischetă, suport pentru VGA, EGA, Hercules etc. Numerele de versiune au trecut direct de la 0.12 până la 0.95 şi 0.96 şi aşa mai departe. Curând codul a ajuns în întreaga lume prin intermediul site-urilor FTP din Finlanda şi din alte părţi.
Confruntarea & Dezvoltarea

În curând Linus s-a confruntat cu nimeni altul decât Andrew Tanenbaum, marele profesor care a scris MINIX. Într-un post de-al lui Linus, Tanenbaum a comentat:
"Eu încă imi menţin ideea că proiectarea unui kernel monolitic în 1991 este o eroare fundamentală. Fii recunoscător că nu eşti studentul meu. Tu nu ai obţine cu siguranţă o notă ridicată pentru un astfel de design :-)" (Andrew Tanenbaum la Linus Torvalds)
Linus a recunoscut ulterior că a fost cel mai rău lucru din dezvoltarea Linux. Tanenbaum era cu siguranţă, renumitul profesor, şi el a spus ceva ce cu siguranţă conta. Dar s-a înşelat în legătură cu Linux, pentru că Linus era tip rebel, care nu admitea o infrangere.
Tanenbaum a remarcat de asemenea că: "Linux este învechit".
Acum era rândul pentru noua generaţie Linux. Susţinut de o puternica comunitate Linux, Linus a dat un răspuns potrivit lui Tanenbaum:
Treaba dvs. este de a fii profesor şi cercetător. Asta-i o scuză al dracu de bună pentru creierele distruse de MINIX. (Linus Torvalds pentru Andrew Tanenbaum)
Şi treaba a continuat. In curand mai mult de o sută de persoane au aderat la tabara Linux. Apoi, mii. Apoi sute de mii. Acesta nu mai era doar o jucărie pentru hackeri. Îmbunătăţit cu o multitudine de programe de la proiectul GNU, Linux era gata de lansare. A fost pus sub licenţa GNU General Public License, astfel asigurând libereratea de copiere a codurilor sursă, pentru studiu şi pentru modificare. Astfel studenţii si programatorii au putut avea acces la codurile sursă.
Curând vânzătorii comerciali, au apărut. Linux în sine a fost, şi este gratuit. Ceea ce furnizorii au făcut a fost să compileze diferite programe şi să le adune într-un format pentru distribuţie, asemănătoar mai mult sau mai puţin cu alte sisteme de operare cu care oamenii erau familiarizaţi. Red Hat, Caldera, şi alte câteva companii au câştigat un număr mare de răspunsuri pozitive din partea utilizatorilor din întreaga lume. În timp ce acestea erau acţiuni comerciale, programatorii dedicaţi au creat propriile lor distribuţii pe bază de voluntariat, vestitul Debian. Cu noile interfeţe grafice (cum ar fi X-Window System, KDE, GNOME) distribuţiile Linux au devenit foarte populare.
În acest timp, lucruri uimitoare se întâmplă cu Linux. In afara de PC, Linux a fost portat pe mai multe platforme. Linux a fost ajustat pentru a rula pe un handheld PalmPilot de la 3Com. Tehnologia clustering a permis unui număr mare de maşini Linux să fie combinate într-o singură entitate de calcul, un computer paralel. În aprilie 1996, cercetătorii de la Laboratorul Naţional Los Alamos au folosit pentru a rula Linux 68 PC-uri într-o singură maşină de prelucrare în paralel pentru a simula undele de şoc atomice. Spre deosebire de alte supercalculatoare care costau o avere, acesta era destul de ieftin. Supercalculatorul improvizat costa doar 152.000$, inclusiv munca (conectarea a 68 de calculatoare cu cabluri) - aproximativ o zecime din preţul unei maşini comerciale comparabile. Acesta a ajuns la un vârf de viteză de 19 de miliarde de calcule pe secunda, ceea ce l-a făcut al 315-lea cel mai puternic supercalculator din lume. Trei luni mai târziu şi încă nu era necesară repornirea.

Cel mai bun lucru legat de Linux astazi este numarul mare de susţinători pe care i-a adunat. Ori de câte ori o nouă piesă de hardware apare, nucleul Linux este ajustat pentru a profita de ea. De exemplu, în termen de săptămâni de la introducerea microprocesorului Intel Xeon ®, nucleul Linux a fost ajustat şi a fost pregătit pentru acesta. De asemenea, a fost adaptat pentru utilizarea în Alpha, Mac, PowerPC, şi chiar şi pentru palmtops, un lucru care nu este întâlnit la nici un alt sistem de operare. Şi îşi continuă călătoria în noul mileniu, cu acelaşi entuziasm cu care a început-o în 1991.

În ceea ce-l priveşte pe Linus, el rămâne un om simplu. Spre deosebire de Bill Gates, el nu este un miliardar. După încheierea studiilor, el s-a mutat în Statele Unite ale Americii şi a găsit un loc de muncă la Transmeta Corporation. După efectuarea unui proiect de cercetare şi dezvoltare top-secret, Transmeta a lansat procesorul Crusoe. Linus a fost un membru activ al echipei de cercetare. Recent căsătorit cu Tove, el este mândrul tată al unei fetiţe, Patricia Miranda Torvalds. Dar el rămâne ca cel mai faimos programator până la această dată.
După un deceniu: Linux Astăzi
Dovedind că toate avertismentele şi profeţiile scepticilor au fost greşite, Linux a finalizat un deceniu de dezvoltare. Astăzi, Linux este unul dintre sistemele de operare cu cea mai rapidă evoluţie din istorie. De la câţiva fanatici dedicaţi din anii 1991/92 a ajuns la milioane de utilizatori, în prezent, aceasta este, cu siguranţă, o călătorie remarcabilă. Marile întreprinderi au "descoperit" Linux, şi-au vărsat milioane de dolari într-un efort de dezvoltare, denunţând mitul de anti-afacere al open-source. IBM Corp. o dată considerată inamicul comunităţii hacker-ilor open-source, a finanţat enorm dezvoltarea open source pentru soluţii bazate pe Linux. Dar ceea ce este cu adevarat uimitor este numărul în continuă creştere de dezvoltatori răspândiţi în întreaga lume, care lucrează cu un zel fierbinte pentru a îmbunătăţi caracteristicile Linux. Efortul de dezvoltare nu este, aşa cum mulţi avocaţi acuză, invăluit de un haos total. Un model de dezvoltare bine conceput şi supravegheat de către supervizori este adoptat. Alături de aceştia, sunt mii de dezvoltatori ce lucrează la portarea diverselor aplicaţii pentru Linux.
Intreprinderile comerciale nu mai sunt circumspecte la Linux. Cu un număr mare de furnizori care acorda sprijin pentru produse bazate pe Linux, acesta nu mai este un produs cu "utilizare-pe-risc-propriu" pentru lucru la birou. În ceea ce priveşte fiabilitatea, Linux cu siguranţă a dovedit-o în timpul atacurilor virusului CIH în 1999 şi al Love bug un an mai târziu, în timpul cărora maşinile bazate pe Linux s-au dovedit a fi imune la daunele cauzate de acest tip de viruşi. Şi chiar şi după "dot-com" bustul din ultimii ani, aceste companii continua să crească şi să prospere. Cu această adaugată încredere, multe întreprinderi mari şi mici au adoptat Linux pe servere şi staţii de lucru, ca parte integrantă a birourilor lor.
Aparitia Desktop-ului Linux
Care este cea mai mare o neplăcere la Linux? Poate că în trecut interfaţa, aceasta a fost bazată pe text, lucru care a speriat pe mulţi oameni în utilizarea acestuia. "Modul text oferă control total", cum unii hackeri dedicaţi şi utilizatorii înfocati pot explica. Dar pentru milioane de oameni obişnuiţi, aceasta înseamnă, de asemenea, mult efort în învăţarea sistemului. Sistemul de ferestre X-Window si managerii de fereastre existenţi nu erau în general la nivelul aşteptărilor utilizatorilor de calculatoare. Exact acest argument a fost mereu invocat de adepţii dedicaţi ai Windows (TM). Dar lucrurile au început să se schimbe în ultimii ani. Apariţia mediilor desktop profesionale precum KDE (K Desktop Environment) şi GNOME au completat imaginea. Recente versiuni ale acestor medii desktop au schimbat percepţia generală despre "prietenia Linux cu utilizatorul" într-o mare măsură. Deşi utilizatorii înfocaţi se plâng de pierderea de puritate a culturii hackerilor, această mare schimbare în gândirea utilizatorilor comuni a crescut popularitatea Linux.
Astăzi, aproape distribuţiile de Linux includ user-friendly GUIs. Instalarea a devenit, de asemenea, mai uşoară. Au trecut zilele în care utilizatorii trebuiau sa aiba cunostinţe hardware detaliate pentru a instala Linux ... distribuţii precum Ubuntu, Debian, SuSE, Knoppix, şi Red Hat's Fedora Core pot fi instalate chiar de utilizatorii novice. Cele mai multe distribuţii sunt, de asemenea, disponibile în format CD-Live, pe care utilizatorii îl pot pune în unităţile lor de CD şi rula fără instalare pe hard disc, facând Linux disponibil incepătorilor.
Linux în ţările în curs de dezvoltare
Poate că cea mai mare schimbare este răspândirea Linux în ţările în curs de dezvoltare. În de zile dinainte de Linux, ţările în curs de dezvoltare erau în urmă în domeniul calculatoarelor. Costul hardware a scăzut, dar costul software-ului a fost o mare povară pentru entuziaştii de calculator din ţările din lumea a treia. În disperare, oamenii au recurs la piraterie pentru aproape toate tipurile de produse de software. Acest lucru a dus la o scară largă a pirateriei, care se ridică la miliarde de dolari.
Tux pinguinul: spiritul Linuxului

Emblema Linux-ului este un pinguin. Spre deosebire de celelalte sisteme de operare comerciale, Linux-ul nu are un simbol serios. Tux, cum este numit afectuos pinguinul, simbolizează mai degrabă atitudinea lipsită de griji şi liberatea mişcării. Acest logo drăguţ are o istorie foarte interesantă. Iniţial, nu fusese aleasă o emblemă a Linux-ului. Odată, Linus a plecat în emisfera sudică, în vacanţă. Acolo a întâlnit un pinguin, care semăna cu simbolul actual al Linux-ului. Când Linus a încercat să îl mângâie, pinguinul l-a muşcat de mână. Acest mic incident amuzant a dus mai târziu la alegerea pinguinului ca simbol al Linux-ului.